Ar fi putut intra pe usa in oricare moment al dialogului, dar a ales sa-mi tulbure intimitatea cu pasi ce incalzeau podeaua.
-Ce faci? ma intreba, curios fiind mai mult de nelinistea ce i se parea ca m-apasa.
-Shht...vorbesc..
-Cu cine? indreptandu-si privirea spre geam
-Cu Dumnezeu.
-Si ce iti spune?
-Nimic. Doar asculta.
-Atunci, asezandu-si usor capul pe coapsele-mi incise, ce-i spui?
-Ma rog sa-ti aibe de grija. Esti atat de minunat ~luandu-i palma si sarutand-o usor~ precum palmele unui copil ce mangaie norii.
-Dar pentru tine, pentru tine?...
-Am facut-o deja, dar nu erai aici. I-am spus ca vreau sa imi stranga toate amintirile si sa le faca pierdute.
-Mm, inteleg. Iar eu sunt aici sau am fost?
-Esti ca o nota cazuta dupa portativ, la subsol. Esti acel ceva care contureaza incompletul, dar fara de care se poate continua.
-E vina mea, nu? [incetand inima sa-i bata, cu o oarecare apasare in capul pieptului, isi ridica privirea si o concentreaza pe o pata din tavan] Nu am facut mai mult.
-Nu. Nu. Dar mi-e frica. Nu stiu daca mai am putere.
-Te pot ajuta? Nu te vreau departe de mine.
-As vrea te rog, un moment de liniste...
-Dar dupa aceea? Dupa aceea? Poate sa treaca timp si sa nu mai insemne nimic...
-Ce e pentru totdeauna are putere in timp.
Se citea pe chipul lui nepriceperea dar dorinta de a lua totul ca atare. Fara sa mai spuna nimic, sarutandu-mi palmele atat de apasat, a plecat inchizand usa, sperand ca nu inseamna nimic.
Iar eu sunt...
Si el este....
Dar noi suntem...
Puncte. Puncte. Puncte.
Aparent treci peste ceva in care te-ai implicat mai mult decat puteai. Tot aparent crezi cu tarie in ceea ce nu e, de fapt. Mergi inainte si te pierzi in vid, te faci cunoscut doar anumitor momente. Strangi persoane ce ,aparent, iti vor binele, iar la sfarsit realizezi ca nu a fost decat inca o iluzie. Faci tot timpul la fel, chiar daca de data asta sigur prin strangere de mana nu se uita mangaierea.
Tot ce avem sunt iluzii. Iluzia iubirii eterne, in fond ea e cea care ne macina mai tare. Te rupi in bucati la inceput apoi devii o masinarie ca celelalte. Iti pui arterele la bataie, poate, poate. Ai rabdare si speri ca nu ai sa te mai enervezi de insuficienta celuilalt de a fi om. Te intrebi de fiecare data, daca esti tu de vina, sau sunt ei la fel.
Orice am face, orice as face, vom fi singuri. Tot timpul. Iar asta cu siguranta nu e o iluzie.
Ayo - How Many Times
Asculta mai multe audio Muzica
Cu totii cautam fericirea absoluta aceasta fiind tinta noastra extrema. Nu conteaza originile ei sau modalitatile in care ne este servita; suntem de-a dreptul devoratori de remedii si procedee.
M-am gandit in ultimul timp, cam des, la ce ne face de fapt fericiti si avand ceva exemple in fata, am constatat intr-un mod destul de neplacut si o spun cam fastacit ca de obicei suntem fericiti cu exceptia unei persoane care de altfel merita la randul ei sa fie fericita. Daca o privam de acest sentiment sau fenomen lasati-ma sa ghicesc, cam da.. Putem privi situatia cam asa: o bucata mare de carne, fie caprioara sau iepure, nici nu conteaza (reprezentand persoana respectiva), iar noi niste fiare infometate cu dintii puternic dezvoltati si ascutiti. Da o sfasiem, mancam, savuram.
Care este rolul acestui individ in viata noastra? Am ajuns la concluzia ca din cauza lui/ei ne putem da seama ce vrem sau ce nu vrem, cum vrem sau cum nu vrem, si asa mai departe. Ar trebui sa fim de-a dreptul recunoscatori acestor persoane pentru ca ne ajuta sa facem diferenta intre senzatia de fericire si fericirea de-a dreptu, chiar daca trebuie platit mult.
Sinead O Connor - Feel So Different
Asculta mai multe audio Muzica
Am in palma stanga o dunga ce duce catre nicaieri, o urma de izgonire sau cam asa ceva.Acum intoarce-mi palma dreapta si spune-mi ca te vezi, desi nu te-am pictat, dar te oglindesti in mine. Asculta gravul ton al inimii si recunoaste-mi...canta despre tine.
M-as fi stins precum soarele intr-un pamant strain mie din momentul in care m-as fi lasat dusa catre altare de tine. Aceea ar fi fost, cu certitudine, clipa in care ai fi simtit ca ma extind precum soldatii pe front; eh..oricum ma transporta dumnezeu pe targa.
Daca ma intrebi despre viata in general, nu as evita sa iti raspund elocvent: daca as fi fost comediant as fi trait-o razand, dar vezi tu, de fapt... viata e ca o oglinda cu suprafata lucioasa, plata si rece in care te reflecti tu, doar tu. Te-ai gandi, de ce e tocmai asa?
you can find love on the freeway, go and merchandise it
Am fost provocata sa vorbesc despre cativa "termeni" vitali noua, as spune, in unele momente in care daca as fi explicat nu stiu cat s-ar fi inteles din ce spuneam. Si totusi, iata ca:
"exista viata dupa moarte" - deja bine cun
oscutul cliseu, la care eu ma gandesc ca la o dreapta ce reprezinta distanta dintre 2 puncte. Un punct il constituim noi, oamenii, iar celalalt este reprezentat de "sfarsit". Cred cu tarie ca vom muri candva, dar ne vom trai aceeasi viata de un infinit de ori, una dupa alta. In acest fel privesc sfarsitul nostru.
oscutul cliseu, la care eu ma gandesc ca la o dreapta ce reprezinta distanta dintre 2 puncte. Un punct il constituim noi, oamenii, iar celalalt este reprezentat de "sfarsit". Cred cu tarie ca vom muri candva, dar ne vom trai aceeasi viata de un infinit de ori, una dupa alta. In acest fel privesc sfarsitul nostru."egalitatea dintre femeie si barbat, in societate" - nu trebuie sa mai spun ca in acest prezent femeia este cotata mult mai slab decat barbatul omniprezent, in multe dintre domenii. Totusi, femeia depaseste spiritual un barbat pe care nu il poate egala in calitate de materie. Chiar daca in Arabia Saudita, femeilor le este strict interzis sa poata sofa o masina, pun pariu ca in spatele fiecarui barbat incarcat pana-n dinti de gloante zace o femeie dispusa sa ii spele ranile, indiferent de a detonat o gradinita sau un azil. Femeia a fost creata in asa fel incat sa poata hrani un barbat cu puterea ei, la randul lui, acesta devenind cel mai cel.
"de cate ori putem iubi in viata"- se poate iubi de multe ori, de fiecare data in alt fel si o singura data pentru totdeauna. Nu este necesar sa fim neaparat langa persoana ce o alegem sa fie iubita de noi pentru tot restul vietii(impropriu spus). In plus, putem fi capabili sa iubim nebuneste o persoana ce nu ne recunoaste sentimentele. Chiar daca am fost antrenati sa fim puternici, dragostea e singurul sentiment sincer, ce ne moleseste si din cauza caruia devenim mai toleranti. De cate feluri poate fi iubirea, asta depinde de fiecare in parte, dar sunt cele de baza, pe care le intalnesti la majoritatea. Mi s-a pus o intrebare: "Din moment ce afirmi ca poti iubi toata viata o persoana, nu cumva dragostea asta a ta, este mai degraba pasiune?"
Pai...pasiunile sunt percepute, in mintea mea, mai repede ca atractii fizice in primul rand. In al doilea rand, cand faci o pasiune pentru o persoana mi se pare ca trebuie sa se stinga neaparat mai repede decat a inceput. Nu ai timp sa investesti sentimente, pe care mai apoi sa le dezvolti. Iar daca vorbim despre pasiunile pe care le exercitam strict pentru binele nostru, le faci si atat. Te simti euforic de pe urma lor, si poate ca ai sa mai revii pentru sentiment, dar este ceva de care te folosesti, pe care il cumperi pentru tine. Deci nu, nu putem confunda pasiunea cu dragostea "eterna", cum spun unii...
"sfarsitul lumii vine in 2012"- bine, atunci, imi poate spune si mie cineva de ce a mai venit o data sfarsitul in 2000? sau 1999 sau in alti multi ani. Sfarsitul lumii poate veni maine sau niciodata, cu siguranta, nu va sti nimeni din timp cand se va intampla.
va continua...
Mi-am decapotat eul. L-am lasat sa zburde, sa caute, sa sufle, sa aspire, sa gaseasca,sa foloseasca, sa invete, sa coloreze, sa fie el in eu. Am inceput sa merg ici si colo, colo si ici gasind poteci fabuloase, bilete catre fericiri. Ma voi fi dezbracat in pijamale taiate-n dungulite verticale, alfabetul meu folositor persoanelor fara simt, gust, miros.
M-am plictisit de tot ce-i monoton si monofob. Ma vreau pe mine in alte basme spuse de alti bunici cu alti perciuni si alti pitici. Pentru acum, am sa las pianul sa cante in surdina, vocea-mi fiind prioritara.
Nu am gasit niciodata, pana acum, sa fie patul atat de calm, iar eu vant si praf in el. Ma simt atat de mare, si parca ma scurg pe-afara. Nu am centuri si nici macar retineri in ale visarii. S-a obisnuit, corpul si inconstientul cu bebelusul ce-mi apare in fiecare vis. Ma intreb, oare, de ce trebuie sa moara tot timpul si mereu in alt fel?
In seara asta mi-am propus sa imi indrept striatiile creierului cu sentimente calde si stari euforice, visandu-mi-L pe El.
Ce faci de unu mai?
- Am sa merg sa imi inec corabiile...
Serios, ce faci pe unu mai?
- Inec corabii... :)
Subscribe to:
Posts (Atom)
