LOVE

"(...)But if in your fear you would seek only love's peace and love's pleasure,

Then it is better for you that you cover your nakedness and pass out of love's threshing-floor,

Into the seasonless world where you shall laugh, but not all of your laughter, and weep, but not all of your tears.

Love gives naught but itself and takes naught but from itself.

Love possesses not nor would it be possessed;

For love is sufficient unto love.(...)"

Khalil Gibran

habar nu am.

Eu am obosit sa nu stiu cine sunt. M-am pierdut de mine si nu mai reusesc sa ma aflu. Eu nu ma mai cunosc.

Uratul. Si tot ce stim sau nu stim despre el. Cat de urati suntem cu totii chiar si atunci cand uitam sa ne bucuram de lucruri mici. Cat de urat esti tu, chiar de nu te-ai fi gandit vreodata, dar o stii cumva. Cat de urata sunt si eu cand n-am chef de mine.
Strazile. Cat de urate sunt si ele, mai ales acum iarna, cand pasesti fara nici un interes. Si cat de nedrept ti-e gandul ce te duce la zilele de iunie. Cat de urata e si femeia de la colt ce vinde flori printre dintii auriti, dar mai ales barbatul ce-i cumpara lalelele de export. Cat de urat sa fie incat sa scriu de opt ori cuvantul "urat".

Cam cat de urat e "uratul".