March 15, 2010

"Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit." (E. Cioran)



I am dot dot dot.

Expect nothing, live frugally on surprise.


February 25, 2010

LOVE

"(...)But if in your fear you would seek only love's peace and love's pleasure,

Then it is better for you that you cover your nakedness and pass out of love's threshing-floor,

Into the seasonless world where you shall laugh, but not all of your laughter, and weep, but not all of your tears.

Love gives naught but itself and takes naught but from itself.

Love possesses not nor would it be possessed;

For love is sufficient unto love.(...)"

Khalil Gibran

habar nu am.

Eu am obosit sa nu stiu cine sunt. M-am pierdut de mine si nu mai reusesc sa ma aflu. Eu nu ma mai cunosc.

February 18, 2010

Uratul. Si tot ce stim sau nu stim despre el. Cat de urati suntem cu totii chiar si atunci cand uitam sa ne bucuram de lucruri mici. Cat de urat esti tu, chiar de nu te-ai fi gandit vreodata, dar o stii cumva. Cat de urata sunt si eu cand n-am chef de mine.
Strazile. Cat de urate sunt si ele, mai ales acum iarna, cand pasesti fara nici un interes. Si cat de nedrept ti-e gandul ce te duce la zilele de iunie. Cat de urata e si femeia de la colt ce vinde flori printre dintii auriti, dar mai ales barbatul ce-i cumpara lalelele de export. Cat de urat sa fie incat sa scriu de opt ori cuvantul "urat".

Cam cat de urat e "uratul".

January 25, 2010

preocupari

Cand te prind regretele din urma si cam cat de repede dupa ce ai spus ultimul cuvant incepe sa te doara? Cand realizezi ca tocmai ai facut ceva de la care o sa resimti unele consecinte si ca nu mai poti da timpul inapoi? De cate ori te gandesti inainte sa faci ceva si de cate alte ori te gandesti dupa ce ai facut ceva?
Care e diferenta dintre indiferenta si nepasare? Care sunt limitele atunci cand vine vorba de toleranta si care sunt limitele tale? Cand stii ca poti scoate asul din maneca sau cand stii ca ai tras lozul castigator?
Cand poti intelege ca ai pierdut si cand accepti, de fapt, cu adevarat?

January 22, 2010

Cam cat?

Cam cat de mult ai suporta sa stii ca esti a doua "incercare" pentru cineva drag tie? Cam cat de mult ai putea tolera intoleranta celuilalt; si cam cat de mult nu te-ar interesa de trecutul viitorului tau?
Cand stii ca poti merge mai departe si ca poti face abstractie de ceva ce a fost si poate nu s-a sfarsit? De cate ori ti-ai pus astfel de intrabari si cam de cate ori ai si aflat raspunsul?
Iti plac provocarile dar stii sa le faci fata doar la suprafata. Nu iti plac detaliile cum nu iti plac zilele geroase si frunzele cazute pe trotuare in zilele de noiembrie. Dar nu te necaji, omule...


December 8, 2009

Another night in.

I'm going to tell you a story. Long ago, i lived on the even side of a street, at number 22. I gazed at the houses across the street thinking the people were happier...Their rooms were sunnier, their parties more fun. But the fact their rooms were darker and smaller. And they, too, gazed across the street. Because...We always think that luck is what we don't have.

November 24, 2009

Despre mine si ... timp

Definitia din Dex ne spune, timpul este " dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor (perioada, etc)".
Pentru mine timpul nu se identifica nici unei definitii. Timpul e o umbra apasatoare. E acel ceva pe care nu il vezi, dar de care vorbesti mereu: "cu timpul", "peste timp", "in timp".Nu stiu despre ceilalti cat stiu despre mine, ca timpul mi-e prieten. Pot sa traiesc, sa simt, sa ma bucur, sa plang, sa cad si sa ma ridic, dar stiu ca voi fi bine. Pot face un rezumat de fiecare data cand mi se pare necesar, ca apoi sa ajung la cele mai bune concluzii.
Asa si cu iubirea in timp. Cand ai ceva pe care stii ca ti-l doreai din totdeauna il pastrezi pentru cand nu vei mai fi om. Chiar daca nu e necesar sa o ai aproape iubirea sincera nu moare niciodata, se pastreaza in vid cumva si se intensifica. Eu nu ma grabesc. Si astept ca timpul sa rezolve cea mai mare temere a mea: dubla personalitate a celuilalt. Nu stiu insa cat va astepta el.

Charlotte Gainsbourg - Heaven Can Wait from Charlotte Gainsbourg on Vimeo.

October 22, 2009

Dialog

Ar fi putut intra pe usa in oricare moment al dialogului, dar a ales sa-mi tulbure intimitatea cu pasi ce incalzeau podeaua.
-Ce faci? ma intreba, curios fiind mai mult de nelinistea ce i se parea ca m-apasa.
-Shht...vorbesc..
-Cu cine? indreptandu-si privirea spre geam
-Cu Dumnezeu.
-Si ce iti spune?
-Nimic. Doar asculta.
-Atunci, asezandu-si usor capul pe coapsele-mi incise, ce-i spui?
-Ma rog sa-ti aiba de grija. Esti atat de minunat ~luandu-i palma si sarutand-o usor~ precum palmele unui copil ce mangaie norii.
-Dar pentru tine, pentru tine?...
-Am facut-o deja, dar nu erai aici. I-am spus ca vreau sa imi stranga toate amintirile si sa le faca pierdute.
-Mm, inteleg. Iar eu sunt aici sau am fost?
-Esti ca o nota cazuta de pe portativ, la subsol. Esti acel ceva care contureaza incompletul, dar fara de care se poate continua.
-E vina mea, nu? [incetand inima sa-i bata, cu o oarecare apasare in capul pieptului, isi ridica privirea si o concentreaza pe o pata din tavan] Nu am facut mai mult.
-Nu. Nu. Dar mi-e frica. Nu stiu daca mai am putere.
-Te pot ajuta? Nu te vreau departe de mine.
-As vrea te rog, un moment de liniste...
-Dar dupa aceea? Dupa aceea? Poate sa treaca timp si sa nu mai insemne nimic...
-Ce e pentru totdeauna are putere in timp.
Se citea pe chipul lui nepriceperea dar dorinta de a lua totul ca atare. Fara sa mai spuna nimic, sarutandu-mi palmele atat de apasat, a plecat inchizand usa, sperand ca nu inseamna nimic.
Iar eu sunt...
Si el este....
Dar noi suntem...
Puncte. Puncte. Puncte.