Regrete

Azi am urcat scarile blocului tau de cel putin cincisprezece ori, dar nici macar o data nu am indraznit sa apas clanta usii tale. Stiu ca nu ai vrea sa ma grabesc. Asa ca in drum spre casa m-am asezat pe-o banca nu-stiu-unde. Am sa te astept.


"You may hold my hand for a while, but you hold my heart forever."

Azi.

Azi e trista pana si "vocea de la metrou".

Ce am invatat azi? Prima parte.

...sa nu uit sa lupt pentru ce ma face fericita. Sa nu ma dau in laturi de la a imi indrepta greselile atunci cand le fac, mai ales sa le recunoc si sa fiu constienta de ele. Am invatat ca trebuie sa lupt pentru valorile reale si sa uit fictivul.

Am invatat ca pot rani foarte usor si ca e aproape imposibil sa nu ramana un semn permanent. Am invatat ca nu e bine sa mint, desi mi s-a zis de cand eram crescuta de parinti. Am invatat ca vorbele frumoase nu fac un gand mai bun si ca sentimentele profunde nu readuc fericire dupa fapte dezastruoase.

Am invatat ca un cantec bun nu iti aduce niciodata linistea interioara, ci doar amintiri frumoase. Si ca nu conteaza ce om sunt, daca nu sunt un om bun tot timpul. Am invatat ca poti construi o viata ceva frumos si ca il poti darama intr-o clipire de gene.

Am invatat sa nu mai imi fie frica de faptele ce le-am facut nesilita de nimeni si ca ar fi mai bine sa tin cont de ce mi se spune, uneori. Ca indiferent cat de independent as vrea sa traiesc am nevoie de oameni in viata mea care sa ma certe, sa ma mustreze, sa ma vindece de rani, sa ma loveasca psihic pentru a aprecia lucrurile in adevarata lor esenta.

Am invatat ca intotdeauna e mai bun adevarul, indiferent de cat de dureros ar putea fi, ca te fereste la un moment dat de catastrofe.

Am invatat ca indiferent de cate "palme" si "suturi in fund" primesc de la oamenii din jur, e mai bine sa nu ma mulez dupa personalitatile lor, fiind posibil sa ma pierd de ce sunt eu cu adevarat.

Am invatat ca in fiecare zi invat cate ceva. Azi am mai crescut. De azi am sa fiu un om mai bun. Pentru mine, pentru cei care merita si pentru ce-i care nu cred in puteri si valori.

fuzzy dreams

worried and uneasy.

"Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit." (E. Cioran)

I am dot dot dot.

Expect nothing, live frugally on surprise.

LOVE

"(...)But if in your fear you would seek only love's peace and love's pleasure,

Then it is better for you that you cover your nakedness and pass out of love's threshing-floor,

Into the seasonless world where you shall laugh, but not all of your laughter, and weep, but not all of your tears.

Love gives naught but itself and takes naught but from itself.

Love possesses not nor would it be possessed;

For love is sufficient unto love.(...)"

Khalil Gibran

habar nu am.

Eu am obosit sa nu stiu cine sunt. M-am pierdut de mine si nu mai reusesc sa ma aflu. Eu nu ma mai cunosc.

Uratul. Si tot ce stim sau nu stim despre el. Cat de urati suntem cu totii chiar si atunci cand uitam sa ne bucuram de lucruri mici. Cat de urat esti tu, chiar de nu te-ai fi gandit vreodata, dar o stii cumva. Cat de urata sunt si eu cand n-am chef de mine.
Strazile. Cat de urate sunt si ele, mai ales acum iarna, cand pasesti fara nici un interes. Si cat de nedrept ti-e gandul ce te duce la zilele de iunie. Cat de urata e si femeia de la colt ce vinde flori printre dintii auriti, dar mai ales barbatul ce-i cumpara lalelele de export. Cat de urat sa fie incat sa scriu de opt ori cuvantul "urat".

Cam cat de urat e "uratul".