Tot timpul inainte sa se traga cortina spun o rugaciune care sa ma mobilizeze, sa ma reglementeze. Apoi publicul ma coboara si ma energizeaza nu prin urlete, ci prin zumzet si suspin.
Pasesc mereu cu dreptul si imi aleg acelasi loc constant, pe mijloc unde lumina vine perpendicular formand vreo 3 umbre miscatoare conform trupului zvelt.
Sunt multi care ma stiu inca de la inceput si sunt de parere ca deja fac ceva comun si ca nu mai are nicio intensitate emotionala, dar nici unul din ei nu stiu ca-mi joc drama zi de zi.
Li se pare usor sa ma aflu acolo si sa zambesc dar cred ca nu au aflat, de fapt, ca luminile orbesc.Apoi, incep... La cat de usor interpretez ai spune ca mi-am repetat replicile ora de ora. Dar monologhez. Ei nu isi dau seama.
Acum, pentru ce sa ai urechi daca nu asculti? De ce sa privesti, daca nu o poti face profund? Altfel, la ce bun sa ma tii de mana, daca prin atingere uiti sa mangai?
Iar ei stau acolo, se uita de parca as fi Maia Morgenstern intr-o piesa dramatica. Oare ma-nteleg?
05. Papillon
Asculta mai multe audio Muzica »
