February 18, 2009

Alfabetul culorilor

Verzi imi sunt plamanii. Verzi iti sunt si ochii. Verzi erau copacii cand in copil pierdut m-ai transformat.
Albastre imi sunt acum firele de par. Albastru iti este gandul lasat sa treaca prin urechi fara timpane. Albastru era cerul cand saliva imi gustai.
Rosii imi sunt buzele in fiecare seara ce cu tine n-o petrec. Rosu era vinul cand in pahare il varsai. Rosie era dragostea ce mi-o purtai.
Incolora e poteca ce o calc. Incolor e decorul in ce ma scald. Incolori suntem, de ceva timp, amandoi.


Departe cu mult esti acum de mine.


February 15, 2009

O femeie cu pamantul.

O femeie cu pamantul. Pasari mancand orizontul si tot ce a ramas decorului. Va inchide ochii spre visarea efemerului. Dar nu-i decat cer...si camp. 
O femeie, cu pamantul. Si pasari lovind incet plapuma de nori. Va strapunge cu privirea infinitul. Ca si trenul sosind in statiile obosite.
O, femeie!...cu al tau pamant. De ce iti alergi calcaiele prin plamada?


O...femeie... Cu pamant pe tine. Cheama-ma la tine... 


February 8, 2009

Plimba-ma cu tramvaiul! [Tinandu-ne de mana.]

Pentru ca imbatranim in dragostea noastra subreda, astazi ne vom plimba cu mana ta dreapta tinand-o pe cea stanga a mea, iar cu celelalte doua in buzunare separate. Vom pasi tu cu stangul, eu cu dreptul si vom inainta stangaci pe o oarecare piatra cubica.
Pentru ca avem momente de nesinceritate, ne vom opri si vom intreba orice cuplu de batrani despre rataciri si pierderi. Iar ca sa nu ne plictisim, apoi, vom lua primul tramvai si ii vom bloca usile, astfel viteza si vantul ce ne va misuna prin par si ochi ne va creste adrenalina, pana la apogeu.
Ne vom scrie numele intr-o inima pe toate scaunele cu o carioca verde; tinandu-ne de mana. Ne vom canta melodia cu voci ragusite si batai de picior sacadate, cersindu-ne drepturile de oameni liberi de la UE. Tinandu-ne de mana. Ca o consecinta vom castiga bani din hartie alb-galbejita, dar cu ajutorul carora vom putea cumpara lumea. Tu o vrei, eu vreau luna. Nu vom avea bani destui, dar vom cobori la Piata Victoriei, pentru formare de iluzii ce se vor pierde fara timbre aplicate. Iti vei lipi varful nasului de prima vitrina ce in spate-i sunt ascunse papusi cu varfuri despicate dar idei personale puternice. Voi fi nevoita sa iti sterg saliva din coltul gurii si sa te car dupa mine, cersindu-ne hartii alb-galbejite.
Iar daca vom reusi vreodata sa le strangem pe cele suficiente, tinandu-ne de mana, tu vei vrea lumea, dar eu luna. Va fi acela perigeul milogelii noastre?



Discover Madonna!