November 25, 2008

un alt fel de a muri.


Cand spre batraneti voi merge, rogu-te, fi-mi prieten. Cand soare nu va mai fi, aprinde-mi lumina si-ti voi zambi. Cand pamant greu pe mine ma va strivi, nu-ti cer cu lopata sa-mi vii. Canta-mi si-ti voi muri.

Discover Various Artists!

November 17, 2008

Boni Bon - Bombon

De fiecare data cand ploua, imi lipesc sanii de geam sa simt cum se preling odata cu fiecare fir de apa. Ma uit lung acolo unde ti se contureaza trupul in intuneric, si parca astept cu dor sa imi saruti apasat sfarcurile asa cum sticla o face. Incerc sa te prind si sa iti spun cele mai dulci secrete in cel mai erotic mod, umezindu-ti lobul cu varful limbii. "atinge-ma, saruta-ma, cuprinde-ma si am sa iti fiu femeie cu dor nebun".
Mereu cand iti impartasesc dorintele-mi ascunse ma asemeni cu " un bombon" cu fund si sani, buze si ochi. Nu-mi displace, nici nu m-atrage. Dar ma poti pastra in ambalaj pentru fiecare noapte ce nu-mi esti aproape.



Black`n Jones - Beyond time (ambient edit)
Asculta mai multe audio Muzica »

Gerunziu

Azi mi s-au pictat curcubeele-n maro, s-au rupt de cer, au cazut si mi s-au lipit de unghii. Am sa le ingrijesc asa cum madamme obisnuia, cu lac si forfecuta.
Dar mi-s triste.Privesc in gol.Si tac.Si doare.Ma vor fi gasit in abis, urcata in cer cu trupu-mi gol, invelit de nori, cu ochi sticlosi si paru incurcatu-mi fiind de vant.
Acum, ma plang. Sunt inchisa in eternul murdar, jelindu-mi mortul pe umarul de obisnuia a fi al meu.Ma privesc.Si zac.Imi sterg obrazul drept, dar stangu' mi-l scurg.Ma cearta.Si plang.Ma vor a fi din nou a lor, cu rosu pe buze, galben in par si sange in nuante albastre.Ma privesc.Si spera.
Nu-mi voi primi batranetea in pamant, cu mucegai si viermi. Ele ma vad plutind. Si-si imagineaza. Dar am sa sfarsesc in cavou, pentru ca nu mi-au cerut sa zbor.

November 13, 2008

El?

Noi, femeile, am fost create, poate, doar cu o inimă, tangentă a unui suflet. Ca fiinţe umane suntem capabile să percepem pentru totdeauna un alt sulfet, singurul pe care nu-l lăsăm nicivreodată să se îndepărteze îndeajuns de noi.
Dacă ne-ar judeca oricine pentru ceea ce suntem, de fapt, ar trebui să ne culegem apoi fir cu fir din roaba plină cu nisip. Ne asemănăm teribil cu o fotografie ce zace tăcută în rama din perete. Aceasta după imaginea propriu zisă ascunde gânduri, conflicte, reacţii, reflexii, în final o altă viaţă.
Noi vom avea câte o mare iubire, pe care o vom pierde printre rânduri, apoi indiferent de zilele ce se vor aşterne peste ea, o vom citi doar noi.
Şi, deşi, ne vom lăsa rătăcite în timp şi spaţiu, iar trupul mângâiat şi sărutat de către altul, ochii priviţi profund de alţii de cât am fi fost obişnute şi chiar dacă vom lăsa loc undeva în ce "era o dată al lui şi al meu" pentru nou, tot vom tânji la el, chiar dacă cearceaful va fi pătat cu sudoarea celuilalt, iar vocea lui înlocuită cu a celuilalt, chiar dacă dimineaţa vom fi femei în braţe străine, tot îl vom iubi, dar nu la fel de mult ca pe celălalt, chiar dacă cel din urmă nu va rămâne pentru totdeauna. Pentru că suntem femei şi pentru că ne adaptăm noului precum cameleonul în tufişuri.

Ce ti-e-n luna, ti-e si-n stele

Am sa imi bandajez luna in paturi mancate de molii, am sa o arunc in spatele norilor si am sa o fac sa zambeasca povestindu-i de bucurestiul electrizant pe bulevardele caruia se scriu in fiecare seara povesti de amor. Si, pentru ca i-am pregatit cea mai buna seara ani la rand, nu am sa permit sa treaca asa,fara sa ascultam cele mai bune acorduri de chitara, fara sa ne imbatam mintile cu cele mai scumpe vinuri rosii si sa ne fumam Cohiba Behike-urile bataindu-ne usor pe scaune cu picioare putrezite. Vom dansa pe varfurile degetelor pentru a nu simti prea mult irealul si ne vom prabusi pe acoperisul blocului ce nu ne-a placut decat uneori. Voi gasi, apoi,momentul potrivit pentru a ii spune ce cred eu, de fapt, despre Dumnezeu si cat m-am plimbat cu el in gradini departate de case. Ma voi face placut in ochii ei, dar am sa incerc sa ma indepartez punandu-i gheata intr-un pahar cu apa. Imi voi arunca sentimentele in el si il voi colora invers ROGVAIV-ului pentru placerea mea strict masculina. Va fi a mea atunci si imi va soarbe cuvintele din gura, am sa i le soptesc astfel alintandu-i orgoliile prostesti de fata mare. Am sa ii cunosc trupul atat de bine incat am sa il pot calca in picioare, fara sa doara prea tare. Voi adormi in bratele ei precum pruncii in brate de mame, am sa ma fac uitat de lume acolo si am sa ma hranesc cu lapte de la sanu-i drept.

Inainte sa plec am sa ii spun ca port numele de soare. Atunci ma va intelege.

[Am gust strain in gura]

Am gust strain in gura.
Am chip singular in amintire.
Am pastrat dezorientarea sufletelor in mine.
Am invatat sa ucid
ca apoi sa pot sa readuc.
Am incetat sa iubesc in sictir,
Ca sa pot iubi absent...

November 9, 2008

Postcards


Ma plimbam intr-o seara, stii si tu cum te plimbi serile. Priveam spre cer, ma purtam baieteste, calcam in balti si fluieram ritmuri si ritmuri. Cum o faceai si tu candva, de altfel. Mergeam pe trotuar, fara borduri? Si ma imaginam masina cu teava de esapament...pe acolo sa-mi scot gandurile murdare, pe care mi le provoci cand apesi tiran acceleratia. Apoi ma gandeam la portiera, ar fi trebuit sa am doar una cu amprenta digitala, pentru ca tu esti unicul ce ma conduci. Motorul. Da. Ar trebui sa fie unul capabil sa perceapa emotiile cutremuratoae, cum s-ar zice "o inima puternica", deci prefer diesel. Pentru ca e noapte, imi sunt necesare farurile, sclipitoare, deosebite,poate un pic mai luminoase, "cu xenon", ai fi zis. Am adancuri stralucitoare, dar ce-mi spui acum? ochii mei au xenon?!
Iar la drumuri lungi, trebuie sa ai un radio-casetofon. Parca te vad zambind ironic "audi concert, sa ascult muzica, nu-mi trebuie galagie"..
Si ma tot plimb...si plimb..plimb... Dar mi se asterne in fata o carte postala... Era alba pe o parte,dar o intorc si citesc: "Pana la cer nu sunt decat 4 intersectii cu sens giratoriu si vreo 3 semafoare. Grabeste-te. Se vad girofare"



edvin marton - my love is deep
Asculta mai multe audio Muzica »

November 6, 2008

Paradis Stricat

Intru deşi ar fi trebuit să ies, acolo unde prezenţa nu mi’ar fi fost necesară, intr’o lume plină de visare si aşteptare. Cafeaua a rămas pe acelaşi colţ al etajerei, uitată parcă intr’un loc al lumii paralele. Mirosul de mucegai şi gânduri murdare mă poartă cu paşi grăbiţi de la pragul lumii reale către tocul lumii eterne. Haine mânjite cu parfumul şi amintirea ta zac pe podeaua rece, arsa de minciuni.
Timpul mă va fi condus spre alte cărţi cu alţi prinţi, spre culoare şi viaţă. Te’aş fi lăsat jos, între scândurile de porţelan ale mormântului iubitor de carne crudă.
Zgârieturi şi sărutări sunt prezente în noile nuanţe palide ale celor 4 pereti. Piesă cu piesă am să te strâng şi am să te vopsesc în cartea de poveşti pe care mama obişnuia sa mi’o citească în copilarie. Am să culeg imbrăţişările ce ai ştiut să le arunci la ghena de gunoi şi am să le lipesc într’o scrisoare, pe care am sa ti’o trimit în ziua de peste un an când nu ai mai ştiut de tine. Nu am să te întreb nimic, ai să vrei să te fi întrebat.
Cearceafuri pătate de sudoarea ta, am să le tai, cos, surfilat, apoi purtat ca bluziţele în care îţi plăcea să mă ai a ta. Am să fiu femeie, am să imi ondulez trupul in ritmul cantecului de vară şi am să mă pierd de tine, precum picătura de ploaie pe asfaltul uscat.
Apoi vom deveni ce am fost cândva. Tu al tău, iar eu a mea.

Stii?

Stii de cate ori ti-am spus ca te iubesc cu gura inchisa? Tot timpul.
Stii de cate ori ti-am desenat valuri paralele sirei spinarii? Mereu.
Stii de cate ori ti-am cantat paradisul la ureche fara sa ma asculti? In fiecare zi.
Stii de cate ori am adormit ca un pui de om avand capul pe pieptul tau? Noapte de noapte.
Stii de cate ori te-am strans de mana noaptea in somn? In timpul fiecarui vis.
Stii de cate ori sudoarea ti-am suflat-o de pe piele? La fiecare respirat de aer.
Stii de cate ori am incetat sa fiu a ta? Niciodata.