Zoe, fii barbata!

(...)
Tipătescu: Nu fi copilă, Zoe... Zoe...

Zoe: (plânsă) Tu nu înţelegi, tu nu simţi!(...)

Tipătescu: Nu poate... dacă face asta, e pierdut...

Zoe: Ce-mi pasă! După ce m-o pierde pe mine! (...)

Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată...

Zoe: (înecată) Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima... A! Înnebunesc de frică. (îşi ascunde obrazul.)

De-a lungul timpului am incercat sa ma ghidez dupa "Zoe, fii barbata", chiar daca contextul era de fiecare altul. Insa mi-am dat seama ca niciodata nu am luat-o in serios, era un fel de consolare dar un pic ironica.

Si pentru ca sunt momente in care barbatii nu ca sunt mai puternici, dar mai absenti in ce ii afecteaza, sau nu, in mod direct, incerc sa accept lucrurile ca atare si sa ma impac cu ideea ca se poate intampla si sa incerc sa primesc mai cu multa intelepciune ce poate veni, chiar daca consecintele te schimba ca om.

Mi-am propus ca acest blog sa ramana amintirea a ceea ce am simtit in ultimii 2-3 ani. Imi pare rau ca am sters intr-un moment de frustrare primul blog caruia ii dadusem "viata" la o varsta frageda, dar care era cu siguranta mult mai bun decat acesta.
Pentru ca astazi am primit primul "la multi ani" desi ziua mea este cam peste sase zile, ma gandesc la faptul ca unii oameni incearca sa ramana conectati de ceva ce le-a placut in trecut,dar nu mai gasesc in prezent. Asa ca si mie imi placea sa scriu acum ceva timp, insa astazi simt ca am ajuns la nivelul in care ma pot exterioriza mai bine prin cuvinte spuse si nu scrise.

Nu am sa il sterg, poate vreodata am sa mai vreau sa scriu, desi nu ma mai atrage gandul.
Si un cantecel, ca pentru ziua mohorata ce m-apasa ingrozitor.



Si ca bonus reamintesc cel mai frumos post al meu:

Stii?
by Lidia Baboi

Stii de cate ori ti-am spus ca te iubesc cu gura inchisa? Tot timpul.
Stii de cate ori ti-am desenat valuri paralele sirei spinarii? Mereu.
Stii de cate ori ti-am cantat paradisul la ureche fara sa ma asculti? In fiecare zi.
Stii de cate ori am adormit ca un pui de om avand capul pe pieptul tau? Noapte de noapte.
Stii de cate ori te-am strans de mana noaptea in somn? In timpul fiecarui vis.
Stii de cate ori sudoarea ti-am suflat-o de pe piele? La fiecare respirat de aer.
Stii de cate ori am incetat sa fiu a ta? Niciodata.

Regrete

Azi am urcat scarile blocului tau de cel putin cincisprezece ori, dar nici macar o data nu am indraznit sa apas clanta usii tale. Stiu ca nu ai vrea sa ma grabesc. Asa ca in drum spre casa m-am asezat pe-o banca nu-stiu-unde. Am sa te astept.


"You may hold my hand for a while, but you hold my heart forever."

Azi.

Azi e trista pana si "vocea de la metrou".

Ce am invatat azi? Prima parte.

...sa nu uit sa lupt pentru ce ma face fericita. Sa nu ma dau in laturi de la a imi indrepta greselile atunci cand le fac, mai ales sa le recunoc si sa fiu constienta de ele. Am invatat ca trebuie sa lupt pentru valorile reale si sa uit fictivul.

Am invatat ca pot rani foarte usor si ca e aproape imposibil sa nu ramana un semn permanent. Am invatat ca nu e bine sa mint, desi mi s-a zis de cand eram crescuta de parinti. Am invatat ca vorbele frumoase nu fac un gand mai bun si ca sentimentele profunde nu readuc fericire dupa fapte dezastruoase.

Am invatat ca un cantec bun nu iti aduce niciodata linistea interioara, ci doar amintiri frumoase. Si ca nu conteaza ce om sunt, daca nu sunt un om bun tot timpul. Am invatat ca poti construi o viata ceva frumos si ca il poti darama intr-o clipire de gene.

Am invatat sa nu mai imi fie frica de faptele ce le-am facut nesilita de nimeni si ca ar fi mai bine sa tin cont de ce mi se spune, uneori. Ca indiferent cat de independent as vrea sa traiesc am nevoie de oameni in viata mea care sa ma certe, sa ma mustreze, sa ma vindece de rani, sa ma loveasca psihic pentru a aprecia lucrurile in adevarata lor esenta.

Am invatat ca intotdeauna e mai bun adevarul, indiferent de cat de dureros ar putea fi, ca te fereste la un moment dat de catastrofe.

Am invatat ca indiferent de cate "palme" si "suturi in fund" primesc de la oamenii din jur, e mai bine sa nu ma mulez dupa personalitatile lor, fiind posibil sa ma pierd de ce sunt eu cu adevarat.

Am invatat ca in fiecare zi invat cate ceva. Azi am mai crescut. De azi am sa fiu un om mai bun. Pentru mine, pentru cei care merita si pentru ce-i care nu cred in puteri si valori.

fuzzy dreams

worried and uneasy.

"Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit." (E. Cioran)

I am dot dot dot.

Expect nothing, live frugally on surprise.