Visare

Nu am gasit niciodata, pana acum, sa fie patul atat de calm, iar eu vant si praf in el. Ma simt atat de mare, si parca ma scurg pe-afara. Nu am centuri si nici macar retineri in ale visarii. S-a obisnuit, corpul si inconstientul cu bebelusul ce-mi apare in fiecare vis. Ma intreb, oare, de ce trebuie sa moara tot timpul si mereu in alt fel? 

In seara asta mi-am propus sa imi indrept striatiile creierului cu sentimente calde si stari euforice, visandu-mi-L pe El.