...sa nu uit sa lupt pentru ce ma face fericita. Sa nu ma dau in laturi de la a imi indrepta greselile atunci cand le fac, mai ales sa le recunoc si sa fiu constienta de ele. Am invatat ca trebuie sa lupt pentru valorile reale si sa uit fictivul.
Am invatat ca pot rani foarte usor si ca e aproape imposibil sa nu ramana un semn permanent. Am invatat ca nu e bine sa mint, desi mi s-a zis de cand eram crescuta de parinti. Am invatat ca vorbele frumoase nu fac un gand mai bun si ca sentimentele profunde nu readuc fericire dupa fapte dezastruoase.
Am invatat ca un cantec bun nu iti aduce niciodata linistea interioara, ci doar amintiri frumoase. Si ca nu conteaza ce om sunt, daca nu sunt un om bun tot timpul. Am invatat ca poti construi o viata ceva frumos si ca il poti darama intr-o clipire de gene.
Am invatat sa nu mai imi fie frica de faptele ce le-am facut nesilita de nimeni si ca ar fi mai bine sa tin cont de ce mi se spune, uneori. Ca indiferent cat de independent as vrea sa traiesc am nevoie de oameni in viata mea care sa ma certe, sa ma mustreze, sa ma vindece de rani, sa ma loveasca psihic pentru a aprecia lucrurile in adevarata lor esenta.
Am invatat ca intotdeauna e mai bun adevarul, indiferent de cat de dureros ar putea fi, ca te fereste la un moment dat de catastrofe.
Am invatat ca indiferent de cate "palme" si "suturi in fund" primesc de la oamenii din jur, e mai bine sa nu ma mulez dupa personalitatile lor, fiind posibil sa ma pierd de ce sunt eu cu adevarat.
Am invatat ca in fiecare zi invat cate ceva. Azi am mai crescut. De azi am sa fiu un om mai bun. Pentru mine, pentru cei care merita si pentru ce-i care nu cred in puteri si valori.
